De văzut în Tulcea

Municipiu-reşedinţă de judeţ, Tulcea este situată în partea de Nord a judeţului, în zona în care braţul Tulcea al Dunării creează un meandru, la jumătatea distanţei dintre ceatalul Chiliei şi cel al braţului Sfântu Gheorghe.

Oraşul este amplasat între Dealurile Tulcei şi Delta Dunării. La nord se găseşte un câmp aluvial, acoperit de păşune şi teren agricol, iar la sud se înşiră Dealurile Tulcei, care coboară în amfiteatru spre fluviu. Între Dealul Taberei şi Dealul Monumentului (Colnicul Hora) există şapte coline ocupate de vatra oraşului, care se extinde pe direcţia V-E, între lacurile Somova şi Zaghen. Centrul civic al oraşului se suprapune peste o fostă lagună a Dunării, care a funcţionat ca atare până în a doua jumătate a sec. XIX, când s-a trecut la asanarea ei şi protejarea oraşului cu un dig înalt. Se spune că Conacul Pașei, actualul muzeu de artă, se afla chiar la ţărm, bărcile acostând la treptele de la intrare.

Un traseu pietonal accesibil, care cuprinde cele mai importante puncta de interes ar fi următorul: Statuia ecvestră a lui Mircea cel Bătrân – Piaţa Civică – Biserica Sf. Nicolae (Catedrala) – Biserica Buna – Vestire (Grecească) – Muzeul de Artă – Centrul Muzeal Eco-turistic „Delta Dunării” – Muzeul de Etnografie şi Artă Populară – Strada Gloriei – Monumentul Independenţei – Cetatea Aegyssus – Muzeul de Istorie şi Arheologie – Biserica de rit stravechi „Sfanta Paraschiva” – Moscheea Azizyie – Faleza Dunării

În centrul civic al oraşului se înalţă Statuia ecvestră a lui Mircea cel Bătrân, opera sculptorului Ion Jalea, născut la data de 19 mai 1887 în localitatea Casimcea, județul Tulcea. Ea a fost realizată deoarece vechea statuie fusese distrusă de armatele de ocupaţie bulgare, monumentul fiind inaugurat în 1972. Ion Jalea a fost membru titular al Academiei Române, a luptat în Primul Război Mondial unde și-a pierdut mâna stângă, fiind nevoit toată viața să sculpteze doar cu mâna dreaptă. Un mare număr din sculpturile lui Ion Jalea se găsesc în Muzeul Memorial „Ion Jalea”, o secție a Muzeului de Artă din Constanța, care cuprinde Colecția „Ion Jalea”. Colecția a fost inaugurată în august 1968 și s-a constituit pe baza donației sculptorului (d. la 7 noiembrie 1983).

Biserica Sf. Nicolae (Catedrala) – Monument istoric

Adresa: Strada Progresului, nr. 37, Tulcea.

Catedrala Tulcea

Catedrala oraşului Tulcea este o construcţie înaltă, ridicată în anul 1865, de aproximativ 30 de metri, în formă de cruce, în stil bizantin, cu trei turle. Suprafaţa utilă este de 476 mp. Clădirea este zidită din piatră şi cărămidă, tencuită în exterior, învelită cu tablă de zinc şi pictată în interior în ulei. Tavanul este format din 15 bolţi, sprijinite pe opt stâlpi masivi, din cărămidă şi piatră. Pictura în stil renascentist, deosebit de expresivă, a fost executată în 1905-1906 de pictorul profesor D. Marinescu, de la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti.

Construcţia catedralei a început în anul 1862, pe locul unde românii din satul Beştepe, refugiaţi, ridicaseră o mică bisericuţă de lemn. Actul de fundaţie a fost pus de Mitropolitul Dionisie al Durostorului. Dreptul de a ridica un lăcaş de cult de mari dimensiuni, împodobit cu trei turle a fost obţinut printr-un firman împărătesc de către guvernatorul Dobrogei, Resim Paşa, ca urmare a stăruinţelor episcopului şi a consulului francez Emille Langle, fiind singura biserică creştină căreia sultanul a acceptat să i se ridice turle.

În anul 1867, fiind în drum spre Constantinopol pentru a primi investitura, domnitorul Carol I s-a oprit la Tulcea, în urma invitaţiei făcute de mutaşeriful de atunci, Izmail Paşa. Cu această ocazie, Carol I a donat bisericii un potir de metal comun argintat, aflat şi astăzi printre odoarele bisericii, pe care este încrustată inscripţia: „Donat bisericii Sf. Nicolae din Tulcea de Carol I Domnitorul românilor în anul 1867”, precum şi 100 de galbeni în numerar pentru finalizarea lucrărilor.

Astăzi ea îndeplineşte funcţia de catedrală a Episcopiei Tulcii, înscriindu-se în rândul celor mai reprezentative lăcaşuri de cult din Dobrogea.

Biserica Buna – Vestire (Grecească) – Monument istoric

Adresa: Strada Buna Vestire nr. 2, Tulcea, Hram : Buna – Vestire

Biserica Buna – Vestire este situată în vecinătatea Bisericii Sf. Nicolae. Este construită în stil neoclasic grecesc. Nava principală e despărţită de cele două nave laterale printr-un şir dublu de şase coloane, cu capiteluri. Sfântul altar, este format din absida centrală, flancată de două absidiole cu rol de proscomidiar, de unde s-ar părea că ea a fost gândită ca o biserică cu trei sfinte mese, şi probabil cu trei hramuri. Catapeteasma cu sfintele uşi, tronul arhieresc şi amvonul mai păstrează frumoase lucrături din lemn sculptat.

Actuala biserică de zid a fost construită pe locul alteia mai vechi, din lemn, când Tulcea a fost distrusă aproape în totalitate, în urma celui ce-al patrulea război ruso-turc. Biserica a fost ridicată între anii 1848-1854, după planurile arhitectului Ştefan Dopron, de către creştinii ortodocşi tulceni, în mare parte aparţinând de comunitatea grecească.

Înălţarea acestei biserici stă în strânsă legătură cu nevoia de a găzdui la Tulcea pe mitropolitul grec, adică ortodox. Nevoile bisericeşti ale comunităţii greceşti de la Tulcea, tot mai prospere, s-au conjugat în chip fericit cu marile interese ale Patriarhiei Ecumenice care în acea vreme căuta o modalitate ca să-i păstreze sub autoritatea sa pe creştinii ortodocşi din nordul Dobrogei. Fiindcă Tulcea devenise un centru dobrogean de prim rang, politic şi economic, Patriarhia a ţinut să-i dea şi o confirmare din punct de vedere bisericesc, aducând la Tulcea un mitropolit grec. Un prim episcop cunoscut apare în 1839 – Panaret, însă mai târziu, începând cu anul 1855, s-a stabilit în Tulcea episcopatul grecesc. Mitropolitul grec al Tulcii avea jurisdicţie peste bisericile ortodoxe din toată Dobrogea până la Silistra şi ţinea direct de Patriarhia Ecumenică; de altfel, aceasta era şi organizarea otomană a provinciei: toată Dobrogea forma sandjacul Tulcii. Treptat însă nu doar limba română a înlocuit complet limba greacă, dar şi rândurile membrilor comunităţii elene s-au subţiat atât de mult încât nemaiputându-se îngriji de starea bisericii, puţinii membri ai comunităţii au făcut cerere să intre deplin în grija Bisericii ortodoxe române din Dobrogea.

Biserica Buna – Vestire reprezintă astăzi cel mai vechi edificiu creştin din Tulcea, un monument de artă şi arhitectură şi un adevărat punct de reper pentru pelerinajul religios din Dobrogea. Ca odor de mare preţ, biserica păstrează şi astăzi o părticică de sfinte moaşte ale Sfântului Mucenic Haralambie.

Muzeul de Artă

Adresa: Str. Grigore Antipa nr. 2, Tulcea, judeţul Tulcea

Program de vizitare: marți -dumincă, orele 9-17 (luni este închis)

Găzduit într-o frumoasă clădire monument de patrimoniu arhitectural, construit în stil neoclasic, Muzeul de Artă din Tulcea deţine colecţii de pictură, sculptură, icoane, grafică, artă decorativă şi orientală, plăci de gravură.

Clădirea a fost ridicată între anii 1863-1865, ca Palat Administrativ al Sangeacului de Tulcea, denumit atunci şi Conacul Paşei. După revenirea Dobrogei la România a devenit în 1878 sediul Prefecturii Judeţului Tulcea, având la parter Tribunalul Judeţului, Corpul Portăreilor şi Curtea de juraţi. În perioada 1950-1970, în acest spaţiu a funcţionat Sfatul Popular Raional Tulcea iar, la data de 23 august 1982, a devenit sediul Muzeului de Artă.

Muzeul de Artă Tulcea se mândreşte cu ocrotirea unui patrimoniu important care a crescut constant, mai cu seamă în ultimii zece ani, de la 4.365 la finele anului 1991, la 7.015 lucrări la ora actuală, astfel încât deţine şapte colecţii, după cum urmează:colecţia de pictură modernă şi contemporană, colecţia de sculptură modernă şi contemporană , colecţia de icoane din secolele XVIII – XX, colecţia de grafică modernă şi contemporană, colecţia de plăci de gravură, unică în ţară (400 lucrări), colecţia de artă orientală, colecţia de artă decorativă. Excepţionala colecţie de avangardă interbelică cuprinde lucrări semnate de artişti români ca: Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Nicolae Grigorescu, Frederic Storck, Ion Jalea, Oscar Han, Victor Brauner, care este şi cea mai importantă colecţie de pictură din ţară. Link Museu

Acvariul din Tulcea / Centrul Muzeal Eco-turistic ,,Delta Dunării”

Adresa: Str. 14 Noiembrie nr. 1 bis, Tulcea, judeţul Tulcea

Program de vizitare: marți -duminică, orele 9-17 (luni este închis)

acvariul Tulcea

Centrul ecoturistic

Într-un cadru primitor şi relaxant, cu mijloace moderne de prezentare a informaţiilor şi a exponatelor, vizitatorii au posibilitatea de a cunoaşte prin intermediul hărţilor interactive, a reconstituirilor din natură tip diorame şi acvarii, a imaginilor din natură şi a videoprezentărilor, aspectele reprezentative pentru Delta Dunării: istoricul formării acesteia, etapele de locuire a ţinutului deltaic, cadrul natural (floră, faună, peisaje), pescuitul ca ocupaţie tradiţională a locuitorilor din deltă, ilustrat printr-o mini-expoziţie de unelte de pescuit şi o cherhana tradiţională.

Specii din flora şi fauna Deltei Dunării sunt prezentate într-un decor ce redă cu fidelitate habitate caracteristice celor trei unităţi morfo-funcţionale ale Deltei Dunării: delta fluvială, delta fluvio-marină şi complexul lagunar Razim–Sinoe, vizitatorul fiind transpus în natura deltei şi prin glasurile păsărilor ce răsună din fiecare dioramă.
Acvariu Tulcea
La demisolul clădirii, un punct de atracție sunt acvariile cu specii de peşti şi nevertebrate întâlnite în recifele de corali. Printr-un sistem de două acvarii cilindrice, dispuse concentric, vizitatorii au posibilitatea de a experimenta, aflându-se pentru câteva minute în mijlocul unui recif, înconjuraţi de rechini, peşti şi corali cu forme şi culori variate. Aceleaşi senzaţii le pot trăi şi parcurgând tunelul aferent celui mai mare bazin din acvariu, în care sunt prezentate speciile de peşti migratori: sturionii, consideraţi a fi printre cei mai primitivi peşti care mai trăiesc azi pe glob, şi anghilele, cunoscute datorită particularităţii reproducerii lor: parcurgerea unei distanţe de mii de kilometri până în Marea Sargaselor pentru depunerea icrelor, o singură dată în viaţa lor.

Muzeul de Etnografie şi Artă Populară

Adresa: Str. 9 Mai nr. 2, Tulcea, judeţul Tulcea

Închis începând cu 1 martie 2019, pentru reabilitarea clădirii

Muzeul adăposteşte numeroase expoziţii temporare de creaţie şi obiceiuri populare tradiţionale specifice Dobrogei şi întregii ţări deţinând un număr de aproximativ 6400 de piese împărţite în colecţia de etnografie (unelte agricole şi pentru creşterea animalelor, de pescuit, colecţie de piese de aramă etc.) şi colecţia de artă populară (ţesături de uz casnic şi decorativ, piese de port şi podoabe etc). Patrimoniul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară reflectă, prin diversitatea colecţiilor, un model cultural unic generat de convieţuirea etnică dintre români şi celelalte populaţii. Piesele deţinute alcătuiesc un fond etnografic inestimabil, decodificabil în cadrul colecţiilor de artă populară şi port popular, etnografie şi foto-document.

Muzeul gestionează şi Casa Memorială a scriitorului dobrogean Panait Cerna, Casa Panaghia din Babadag – o frumoasă expoziţie de artă orientală şi Muzeul Satului Dobrogean de la Enisala – o gospodărie ţărănească conservată “in situ”. Acest ansamblu cuprinde casa şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: grajdul pentru animale, şopronul, bucătăria şi cuptorul de vară.

Monumentul Independenţei

Reprezintă principala atracţie turistică a municipiului, datorită amplasării sale care oferă o vedere panoramică oraşului de la gurile Dunării.

Piatra de fundaţie a primului Monument dedicat Războiului de independenţă şi reunirii Dobrogei la statul român de pe colnicul Hora a fost pusă de domnitorul Carol I cu prilejul vizitei la Tulcea, din 17 – 18 octombrie 1879. Lucrarea a fost începută de sculptorul Giorgio Vasilescu şi terminată de sculptorul Constantin Bălăcescu în 1899, dar inaugurarea oficială a avut loc mult mai târziu, în 1904, în prezenţa regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Monumentul a fost conceput sub forma unui obelisc din granit de Ravena, înalt de 22 de m, având la bază un soclu cu două trepte surmontat de un piedestal. La baza obeliscului erau fixate două elemente sculpturale: un dorobanţ cu arma pe umăr, cu o goarnă în mână şi un vultur cu aripile deschise. Scara monumentală a fost placată cu calcar de Babadag.

Dealul Monumentului constituie un punct de belvedere asupra oraşului Tulcea, la orizont fiind vizibile dealurile Tulcei, cu vegetaţie stepică, pădurile Somovei şi cele din Podişul Niculiţel. Spre nord şi nord-est, dincolo de Dunăre, se desfăşoară peisajele Deltei Dunării, cu zăvoaie de sălcii şi plantaţii de plop.

Cetatea Aegyssus

Situată pe colnicul Hora, azi Dealul Monumentului, în partea de est a oraşului Tulcea, cetatea a fost construită la sfârșitul sec.IV. d.Chr., constituind o importantă factorie grecească. Numele cetăţii, de origine celtică, derivă de la un legendar întemeietor, Caspios Aegisos.
Asezarea are caracter de receptie a marilor drumuri si mai ales ale celor nord – sudice grecesti si romane. Putem presupune ca orasul Aegyssus, obtinand pe langa organizarea maritima a portului datorita negustorilor greci si organizarea romana a transporturilor pe uscat prin intensificarea vietii orasenesti astfel obtinute a atras o populatie numeroasa crescand densitatea si extinzandu-se teritorial, trecand probabil si de cealalta parte a lagunei, pe dealul Babadagului.

Orasul ajunge la apogeul infloririi antice, care s-a mentinut si pe vremea celui de al doilea Imperiu Roman de Rasarit, sub bizantin au continuat viata comerciala din porturile dobrogene pana in sec. XII. S-ar parea ca, in urma impotmolirii porturilor din jurul lacului Halmyris, navigabil totusi pana in sec. XVIII, portul dunarean apropiat, Aegyssus ar fi capatat o insemnatate relativ superioara in acest colt al Dobrogei.

Starea infloritoare a oraselor din sec. XI ne-o descrie Ana Comnena si geograful arab Idrisi. Dar Aegyssus, cetate fortificata de pe cele sapte dealuri, era si un important punct strategic (militar) pe linesul dunarean al Moesiei Inferioare. Din a doua jumatatea sec. III d. H. a gazduit intre zidurile ei o coher, a doua Flavia brettonum. (Manucu Gheorghe Adamesteanu,” Raport asupra locuirii medievale timpurii a cetatii Aegyssus”, in Peuce XI, Institutul de Cercetari Eco- Muzeale Tulcea, 1995)

Muzeul de Istorie şi Arheologie

Adresa: Str. Gloriei – Parcul Monumentul Independenţei, Tulcea, judeţul Tulcea

Program de vizitare: marți -dumincă, orele 9-17 (luni este închis)

Muzeul de Istorie şi Arheologie a fost fondat în anul 1975. În ambianţa unui vast complex arheologic şi istoric, alături de ruinele vechiului Aegyssus (dava getică, oraş roman şi veche asezare românească) şi de monumentul ridicat de către locuitorii din Tulcea eroilor Războiului de Independenţă, oferă vizitatorilor imaginea trecutului istoric al teritoriului de la Gurile Dunării.

Muzeul, organizat in două pavilioane, adăposteşte un bogat patrimoniu rezultat din cercetări arheologice efectuate în siturile din judeţul Tulcea, descoperiri fortuite, achiziţii şi donaţii. Vestigiile corespund celor trei mari perioade de prezenţă umană în teritoriul nord dobrogean: pre şi protoistoric, epocile greco-romană şi medievală. În expunere se urmăreşte criteriul cronologic, dar şi prezentarea pe situri, într-o succesiune logică, coerentă.

Patrimoniul arheologic este organizat pe colecţii ce reunesc un ansamblu de peste 90.000 de piese: ceramice, numismatice, bronzuri, podoabe, piese epigrafice, obiecte paleocreştine şi creştine, cele mai reprezentative regăsindu-se în vitrinele expoziţiei permanente. Periodic, Muzeul de Istorie şi Arheologie organizează expoziţii temporare tematice ce valorifică bogatul patrimoniu al instituţiei, deseori în colaborare cu instituţii similare din ţară şi străinătate.

Biserica creștin ortodoxă de rit stravechi „Sfânta Parascovia”

Adresa:Tulcea, Str. Gloriei, nr.67

Este construită în anul 1857, prin contribuţia comunităţii ruşilor lipoveni de rit străvechi şi cu sprijinul Imperiului Otoman, având hramul Sfintei Paraschiva. Biserica păstrează în arhiva sa actul original, prin care înaltele autorităţi otomane îngăduiau construirea acestui lăcaş, impunânând dimensiuni exacte (lungimea –40, lăţimea –20 şi înălţimea de 28 de coţi) – să nu fie, cu alte cuvinte, mai înaltă decât minaretul moscheii – dar, în acelaşi timp, hotărând dreptul exclusiv de proprietate şi libertate a practicării cultului. Declanşarea primului război mondial în 1914, dar mai ales instaurarea comunismului în Rusia, au întrerupt definitiv posibilitatea venirii preoţilor din Rusia. Probabil că acesta este motivul pentru care unele biserici nu au avut altar. Tot din această perioadă enoriaşii bisericilor de rit stravechi au început să fie cunoscuţi şi sub numele de bezpopovţî (fără preot). Un fapt elocvent este cazul preotului rus Alexandru care a fost înmormântat în anul 1886 în curtea Bisericii Sfânta Parascovia din Tulcea. Actualmente se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Străvechi.

Geamia / Moscheea Aziziye

Adresa: Str. 14 noiembrie, nr. 7.

Geamia Aziziye a fost inaugurată în anul 1840, în timpul domniei sultanului Abdul Aziz, căruia îi este dedicată şi de la care îi provine numele. Este una dintre cele mai mari geamii construite de către Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei, din piatră cioplită cu o grosime de 85 cm, are în dotare un număr impresionant de ferestre (32), amplasamentul lor fiind de 18 în zona superioară, asigurând iluminarea naturală pentru terasa interioară ce împrejmuieşte geamia pe trei laturi şi un număr de 14 ferestre în zona inferioară. Acoperişul din olană în patru ape şi minaretul completează farmecul acestui lăcaş de cult mulsulman tulcean. De la început, pe lângă geamie a funcţionat o şcoală turcească, care îşi avea sediul în imobilul din str. Independenţei nr. 4, existent şi astăzi. Minaretul geamiei datează din anul 1897, când a fost reconstruit.
geamia Tulcea
Alături se înalţă clădirea Colegiului Dobrogean Spiru Haret, prima şcoală secundară din Dobrogea, înstituţie de cultură a cărei istorie începe în 1883. Alături de liceu, într-un mic parc, se înalţă statuia lui Haret, amplasată iniţial într-o altă locaţie. Peste drum de liceu, adăpostind o societate de construcţii, se ridică clădirea care a servit Liceului de stat turc şi mai apoi primăriei oraşului, fiind construită între 1870- 1872.

Biserica Sf. Gheorghe (cu ceas) – Monument istoric

Adresa: Strada Păcii, nr. 11, Tulcea

Biserica Sf. Gheorghe este situată la intersecţia străzilor Păcii cu Dobrogeanu Gherea, lângă Piaţa ,,Sfântul Gheorghe” în apropierea km 0 al oraşului. Lăcaşul de cult mai este cunoscut credincioşilor tulceni şi sub numele de ,,biserica cu ceas” datorită orologiului situat de mai bine de 100 de ani în turnul clopotniţei.

Biserica este construită în stil basilical, cu trei nave și are o înălţime de 18 m şi nu este prevăzută cu turle datorită interdicţiei islamice, de a nu depăşi în înălţime minaretul moscheii din Tulcea. Construcţia prezintă similitudini arhitecturale cu bisericile Sf. Gheorghe din Fanar, sediul Patriarhiei Ecumenice şi Sf. Gheorghe din Dobrich (Bulgaria).

De o luminozitate deosebită, pictura se încadrează în stilul academic şi este realizată în perioada 1925-1927 de către zugravul Mihail Paraschiv, profesorul din anii de ucenicie al lui Alexandru Ciucurencu. O caracteristică pentru biserică este iconostasul de dimensiuni neobişnuite 15x17m.Acesta îmbină motive florale şi zoomorfe cu un număr de 90 de icoane, majoritatea din secolul al XIX-lea. Multe din piesele de piesele de pe iconostas sunt pictate de marele pictor bulgar Stanislav Dospevschi şi de Enache Cardaş.

Istoria bisericii trebuie căutată undeva prin anul 1846, când pe locul măreţei biserici de astăzi exista un modest lăcaş de închinare din lemn, ridicat în ,,mahalaua” bulgărească de atunci. Actuala biserică este ridicată în perioada 1854-1857 de către creştinii tulceni. La 20 mai 1857 biserica este sfinţită de către episcopul Grigorie de Vidin. Turnul clopotniței , înalt de 27 de metri, realizat în stil gotic, a fost început în anul 1873, finalizarea construcţiei realizându-se după 1878, pentru că autorităţile otomane nu ar fi permis o asemenea sfidare a minaretului musulman.

Dacă turistul s-a plictisit de obiectivele menţionate, numeroase restaurante, baruri, cafenele, magazine cu suveniruri, ar putea să îl atragă. Oraşul este poarta de plecare spre deltă, pentru cei dornici de pescuit, odihnă, natură, plajă.

Cei cu preocupări culturale pot folosi sălile de cinematograf, sala de spectacole a Teatrului Jean Bart, unde evoluează actori profesioniști, sau cea a Palatului Copiilor, unde fiinţează ansamblul Doruleţul ori ansamblul folcloric Baladele Deltei, sălile expoziţiilor de artă sau biblioteca judeţeană de la Casa Cărţii. Vara, la Tulcea se desfăşoară Festivalul Internaţional de Folclor pentru tineret Peştişorul de Aur.

Dacă preocupările sunt sportive, există mai multe săli de sport, trei stadioane, baza nautică de la lacul Ciuperca, Tulcea fiind cunoscută pentru pleiada de campioni naţionali, mondiali şi olimpici pe care i-a dat, dintre care se detaşează Ivan Patzaichin.